Film: Spencer

Este un film ce descrie un episod din viata lui Lady Diana, zilele din preajma Craciunului petrecut in familie inainte de divortul de Printul Charles. Este un film foarte dramatic si cu o tensiune constanta pe tot parcursul sau. Muzica evidentiaza bine aceasta tensiune desi uneori zgarie la urechi. Muzica te face sa te gandesti ca esti la o piesa de teatru care are o orchestra care puncteaza toate evenimentele importante. Filmul este descris ca o fabula dupa o tragedie adevarata.

Nu am stiut ca Lady Diana avea probleme de alimentatie, ea vomita mancarea dupa fiecare masa.

Mi-a placut relatia pe care o avea cu cei doi fii, cum se juca cu ei si le arata atentie si dragoste. Relatia cu Printul Charles era distanta si protocolara, stia ca o inseala cu Camilla si ca le luase la amandoua acelasi sirag de perle si era foarte nervoasa pentru acest lucru. Gaseste in camera ei o carte despre Anne Boleyn, personaj istoric care a fost decapitata pentru ca regele sa se casatoreasca cu alta femeie. Incepe sa o vada pe Anne Boleyn prin castel si se identifica cu povestea ei, desi ea sustine ca se va impotrivi mai mult sa fie decapitata.

Este emotionanta legarea de trecut, Lady Diana ia o haina dupa o sperietoare, haina ce apartinuse tatalui ei si o trimite la reconditionat si apoi o tine pe un manechin la ea in camera si vorbeste cu ea. Se duce intr-o seara la fosta ei casa din copilarie, din apropiere si plange in fosta ei camera dupa un trecut si oameni, la un "acasa" la care nu mai are acces, m-a emotionat profund durerea ei, am plans si eu. E aproape sa se arunce de pe scari dar apare Anne Boleyn si ii povesteste cum a rupt si ea un lantisor primit cadou de la sot pentru ca i-l facuse cadou si amantei, atunci rupe si ea pe scari siragul de perle; face un schimb, in loc sa se arunce ea pe scari, arunca perlele rupte pe scari.

Tinutele sunt frumoase, majoritatea pentru acea perioada, doar rochia din ziua de Craciun avea ceva atemporal si clasic si cateva dintre costumele de zi, restul erau potrivite doar acelor vremuri.

E simpatica si relatia pe care o are cu Maggie, persoana responsabila cu tinutele ei si sa o imbrace si cu bucatarul sef, Darren. Cei doi incearca sa ii fie prieteni si sunt printre putinele persoane cu care aceasta poate vorbi normal. E emotionant cand Darren ii spune ca toti au consideratie si blandete pentru ea si de ea nu rad, ci toti vor ca ea sa supravietuiasca.

Un film dramatic, care te tine in tensiune si iti stoarce si cateva lacrimi, de vazut!